COPILARIA

Nu cred ca imbatranesc...am 39 de ani si ma simt inca tanara.Ieri copilaream,acum nu pot sa ma bucur cand vad copii din ziua de azi.Imi amintesc ce copilarie frumoasa am avut. Copilul Otilia,e inca viu in inima mea...si asa vreau sa -l pastrez.Ma intalnesc si acum cu prietena mea de atunci si tot cea mai buna prietena imi este si acum.Uneori ne amintim impreuna... Ma intorc in timp ,in urma cu 30 de ani,in orasul meu natalTulcea,intr-un bloc mic cu 4 etaje,cu alei pline de verdeata,cu masini foarte putine...locuiam la parter si mereu se auzea zarva de afara.Vacanta de vara ,mi-o petreceam mergand la Dunare,iubeam apa,ma simteam stapana lumii printre curenti apei.Mai aveam o placere,sa ma catar in copati .Desigur si acum mai am pasiunea aceasta....acum urc pe munti.Dar acele clipe cand pluteam pe apa sau cand fiecare creanga era un univers,stau si acum in sufletul meu,intr-un colt ,cuminti,ascunse,dar une ori le deschid usa si le las sa ma inunde.Plutind pe ape am invatat sa iubesc libertatea.Apoi alergand prin iarba si catarandu-ma din copac in copac ,am invatat sa fiu fericita.Dar frumusetea incepea cand ieseam afara si jucam capra,leapsa,lapte-gros,baza,sotron,elasticul-pana ne rupeam oasele.Ne jucam de dimineata pana seara,intram in casa,doar ca sa mancam.Aveam si papusi dar toate erau linsate,scalpate,maltratate....una singura a scapat..Rozalia.Iarna,veneam uda,din cap pana in picioare,namancata,obosita,trageam de sania grea...faceam trenuletul,legam mai multe sanii una de alta.Construiam omuleti de zapada,3 bulgari,unul mare ,unul mijlociu,altul mic.Pe cel mic puneam o cratita,nasul era un morcov,ochii,2 carbuni.In loc de gura puneam o coaja de copac.I nfigeam o matura cu coada in bolovanul mijlociu. Cand aveam un ban,beam o sticla de ,,BEM-BEM,,toti copii din fata blocului,mancam EUGENIA si mestecam guma chinezeasca.Trageam cu tuburi cu cornete si spargeam geamuri cu prastia. CE FAC COPII DIN ZIUA DE AZI?CE FEL DE ADULTI VOR FI EI?